Povești adevărate

" Am început cu marijuana. Eram prin clasa a 9-a. Fumau băieții în scara de bloc și chiar în curtea liceului. Mi-au zis să încerc și eu. Îmi spuneau că e tare, că nu știu ce pierd, că nu mor dacă trag odată, că e doar iarbă, nu mare lucru. Măcar de curiozitate să încerc și dacă nu îmi place, nu mai fumez. Auzi asta de la toată lumea, că iarbă e ok să fumezi, că toți fumează, că ești un încuiat dacă n-o faci. Am putut să trag doar trei fumuri. Mă ardea în piept și am zis că e o porcărie. Totuși, nu mă întrebați de ce, după o perioadă de timp am încercat din nou. Și din nou...Și mi-a plăcut. Cine se aștepta la asta? Să nu-ți placă ceva și totuși să continui până ce ajunge să îți placă, până ce organismul nu mai respinge drogul, ci dimpotrivă, îl caută. Fumam în scara de bloc când ne strângeam, în părculețul de lângă bloc, la chefuri și la liceu uneori în pauze. Începuse să mi se pară normal să fumez, îi îndemnam și pe alții. Mă liniștea. Mă făcea mai fericit. Mai stăpân pe mine.  Când nu fumam, deveneam nervos, stresat, iritabil și furios, eram trist, dezorientat și fără niciun scop. Dar nu voiam să recunosc. Iarba devenise pentru mine cum sunt țigările pentru alții.

Devii un animal când ai nevoie de bani ca să te droghezi

Situația s-a înrăutățit și mai tare când am ajuns în clasa a XII a. Toți banii pe care îi primeam de la mama plecată în străinătate să muncească pentru mine (tata a murit când aveam 12 ani, era dependent de alcool) îi dădeam pe iarbă. Nu mai ieșeam în oraș, nicăieri, nu-mi mai luam nici mâncare prea multă, ceream altora. Trebuia să-mi ajungă banii de iarbă. Am luat-o razna rău de tot. Mi-am amanetat telefoanele și laptopul fără să știe mama. Eram în stare să fac orice pentru bani. Devii un animal când ai nevoie de bani ca să te droghezi. E ca un instinct de supraviețuire. Am avut o relație în perioada aia, dar s-a încheiat pentru că n-a mai suportat ea. Nici eu nu mă mai suportam. Țipam dacă nu eram drogat, aveam crize de furie, o luam pur și simplu razna.

La un moment dat, pentru că nu am mai avut bani de iarbă, am trecut pe legale. Erau ieftine, te spărgeau mai tare și efectul dura mai mult. Am slăbit 15 kg, eram piele și os. Nu mâncam mai nimic, umblam toată ziua spart, eram leșinat și abia mai puteam să vorbesc uneori. Nu mă mai recunoșteau prietenii.  La nici o săptămână, a murit un amic din gașca noastră, supradoză de heroină. Altul era deja în pușcărie de câteva luni. Toți începuseră timid cu consumul de iarbă și uite unde au ajuns... Nici măcar nu am fost surprins, atât de drogat eram și în lumea mea.

Într-o zi, m-am trezit cu mama în spitalul în care eram internat deoarece leșinasem pe stradă. 

Pentru mama a  fost un șoc pentru ea. Dar ea a fost salvarea mea. M-a luat acasă, m-a trimis la terapie și la biserică. Am realizat atunci cât de distrus am fost și cât de aproape de moarte. Refuzam să mai ies din casă de frică să nu dau iar de droguri. Le găsești peste tot în ziua de azi. Mergeam doar la biserică și la terapie. Credința m-a ajutat mult în vindecarea mea. L-am invitat pe Dumnezeu în viața mea și el mi-a fost scăparea. A durat doi ani să îmi revin și să nu mă mai gândesc la droguri, și încă sunt în procesul de vindecare. Mi-a fost foarte greu. În toată această perioadă mama a fost lângă mine în lupta mea împotriva drogurilor. 

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI:

1. Care au fost factorii care l - au determinat pe tânăr să consume droguri?

2. Care au fost urmările consumului de droguri asupra sănătății tânărului?

3. Cum a reușit să scape de ,, BLESTEMUL DROGURILOR,,?